De când mă știu am locuit la bloc. Fac parte din generația de asfalt și beton armat. În copilărie, mă uitam cruciș la colegii care se întorceau din vacanța mare petrecută la țară, la bunici, în curte, pe luncă, prin căpițele de fân sau la gârlă. Eu mergeam la bunici cu autobuzul, câteva stații, apoi până în casă luam liftul. Tot la bloc.

Gata, nu mai am pace! De când am achiziționat un teren și am început să căutăm materiale pentru construcția locuinței, ne-am înmulțit în familie, alături de noi fiind stressul și agitația.

Deoarece costurile pot fi ridicate, ne-am hotărât să facem un tur pe la magazinele de bricolaj și de construcții din oraș.

Tot timpul i-am considerat curajoași pe cei își construiesc o casă.

Să dedici atât de mult timp din timpul tău apoi să stai și să analizezi fiecare detaliu în parte să știi exact ce fel de casă vrei cu câte camere și cum să fie ferestrele, ce fel de amenajări exterioare sau amenajări interioare vrei, mi se pare o muncă incredibilă.

Stau la bloc, pe balconul apartamentului de la etajul trei și privesc cum se termină iarna. Plouă fin și des și un fum gros de frunze arse se ridica greoi din spatele casei din față. În dreapta, o macara, în stânga un câmp cu ciori.Privesc fumul cum urcă sus, sus de tot, și apoi dispare. Nici urmă de fum.

În sfârșit, visul meu de a-mi construi de la zero propria casă, așa cum mi-o doresc, s-a împlinit. Deoarece am sprijin în brațele prietenilor și familiei mele, marea problemă o reprezintă achiziționarea materialelor de construcție.

– Uite, tata, acolea vine casa noua facuta, langa ailalta, vii aici uite-asa frumos sapi putin si torni fundatie ca lumea si acoperi pe urma pe structura bucatariei de vara pe care am facut-o cand erati voi mici si eu in putere si te duci fain-frumos asa cu plafonturnat si urci cu suprafata de 2 camere, plus baie, sau bucatarie si la etaj.

Iti povesteam acum ceva timp ca am inceput sa ne construim o casuta. Totusi, casa noastra de vis parea sa ramana… un vis, din pacate.

Dacă aș alege să povestesc astăzi despre ultimul lucru învățat și care să fie foarte folositor, aș povesti despre ei.

Eu m-am apucat de reamenajat prin dormitor şi după o zi în care am mutat, am sortat, am şters şi am lustruit, am picat ruptă de oboseală în pat.

I love shopping! În traducere liberă, în cazul meu, asta ar însemna cam aşa: îmi place să arunc banii pe fereastră cumpărând chestii absolut nefolositoare. Bine, nu mereu, hai să nu generalizez, de exemplu mă chinui de vreo două luni să-mi cumpăr o cană din care să-mi beau cafeaua (da, cană, nu ceaşcă).

-Nu există așa ceva, e păcăleală.

-Sunt contrafăcute.

-Sunt furate.

Aceasta este o conversație de pe un grup dedicat meseriașilor din România.

 Azi sunt fericită. Îmi pun o linguriță de miere în ceaiul de tei, amestec încet și las gândurile să combine trecutul, prezentul și viitorul într-o stare de bine.

– Bună ziua dragilor, astăzi vă prezentăm rezultatele muncii unei femei remarcabile. Noi am botezat-o “Doamna Meşterescu”. Bună ziua doamnă, vă rog să vă prezentaţi pentru telespectatorii noştrii.

Hei pui de oameni !

Daca tot v-am spus despre casa pe care mi-am facut-o, haidesti sa va descriu si experienta meacu cei de la Vindem-ieftin.ro.

Toti prietenii mei isi aduc aminte ca acum doi ani, fix pe vremea asta, eram in cautarea unui apartament. Ca, dupa niste luni bune de cautari, l-am si gasit. Happy-happy, joy-joy! Ei, dar dupa ce l-am gasit…m-a apucat renovarea!!!Dar din aceaa drastica, de la zero, cu refacut instalatie electrica, sanitara, daramat pereti, mutat pereti..tot tacamul!

 Nimic nu este ieftin pe lumea asta! Așa sună o axiomă păstrată și transmisă din generație în generație. Se pare că viața, mereu schimbătoare și în schimbare aduce muntele la tine și culmea e că îl aduce și ieftin. Chiar discutam cu Relu și îl întrebam ce mai face, ce mai zice și câte-n lună și în stele.

Vreau sa va impartasesc cea mai mare realizare de pana acum , pe care eu am avut-o, aceasta este casa visurilor mele.Dupa foarte multe eforturi ca sa o construiesc asa cum am dorit si dupa toata hartiile si documentele necesare pentru realizarea ei , acum a venit timpul pentru a putea sa o pun la punct cu toate celalelalte detalii ,

De ani de zile mă uit la curtea din spatele casei și încerc să găsesc un mod de a rezolva problema spinoasă a amenajării acesteia. Cei doi câini pe care ii avem ,  s-au facut stăpâni absoluți pe fiecare  coltișor de curte. Alte vietăți sau plante nu au drept de existență, in spațiul în care ei sunt stăpâni.

Ce te faci când vrei să îți construiești un cămin, dar habar nu ai de unde să pornești cu procurarea celor necesare? Nu știi ce presupune realizarea unei case și ce materiale trebuie exact cumpărate, care sunt mai bune? Ce aspecte trebuie luate în vedere? Faci ce am făcut și eu.

După visul de a construi o casă la marginea mării/oceanului, a venit rândul să renovez ce am. Pe bune! Dar să încep, cum altfel, decât cu începutul? Sper să vă regăsiți în cel puțin una dintre ipostazele prin care trecem  atunci când ne propunem să construim sau renovăm o locuință.

Episodul 1: În care astrele se aliniază în casa construcțiilor

O, bărbații!

Aceste ființe unice și mereu imprevizibile!

Nu știu alții cum sunt, dar iubitul meu e plin de surprize.

După ce mi-am rupt șalele douăzeci de ani în afară, am strâns, în sfârșit, destui bani pentru a  construi casa visurilor mele (a se citi ”visurilor nevesti-mii”). Întrucât nu aveam nici un fel de experiență în domeniul acesta, am ajuns, ca tot omul, să fac un tur al depozitelor.

Toată copilăria mi-am petrecut-o la țară, într-o casă construită de la la 0 de către bunicii mei. Nu cunoșteam procesul dar le știam prea bine sentimentul de mândrie când vorbeau despre asta. Mândria asta nu avea nicio urmă de vanitate. Sau de superioritate.

După ce mi-am rupt șalele douăzeci de ani în afară, am strâns, în sfârșit, destui bani pentru a  construi casa visurilor mele (a se citi ”visurilor nevesti-mii”). Întrucât nu aveam nici un fel de experiență în domeniul acesta, am ajuns, ca tot omul, să fac un tur al depozitelor.

Chiar așa? De ce n-ai cumpăra ieftin? O mulțime de oameni se străduiesc să facă asta, reușind mai mult sau mai puțin. Oamenii bogați devin și mai bogați, procedând astfel. Personal, consider că banii pe care-i câștig mă costă foarte mult și de aceea nu-mi permit să-i cheltui în vânt. Chiar dacă aș avea noroc și aș câștiga la loto  sau aș primi o moștenire, tot aș fi grijuliu cu banii mei.

− Cu mine vorbiti?

− Sigur ca da! Sunt necajit la o bere! Nu poti sa te apropii si matale sa vorbim? Asa, ca intre necajiti!

− Sunteti necajit?

− Da! Si vrea casa! Auzi! Pe cand voiam sa o fac cucoana la bloc! Cu gaz, curatenie, parchet laminat, fotolii albastre, bancuta in fata blocului, frumos-frumusel, gradina (cam mica, ce-i drept) unde sa-si arunce cateva lalele!

Dimineață la radio am auzit următoarea statistică: 90% dintre români sunt proprietari. Nu se specifica dacă era vorba despre apartamente sau case pe pământ, dacă erau construite de la zero sau renovate. Ideea este că noi, românii, suntem puternic ancorați în obiceiul de a avea o proprietate, de a avea ceva al nostru, de a fi legați de glie și de țară.

Hai, Mary si asa ne grabim sa prindem feribotul spre Franta, ti-am spus, doar, sa te pregatesti din timp.

–          Stii ca avem de parcurs atata drum pana acasa, si nu e de colo 2000 si ceva de kilometrii.

–          Iarta-ma, Alvin, imediat vin, doar sa ma pudrez putin si termin, promit.

Românii se află pe primul loc în Europa ca fiind proprietari de spații locative. Nu contează dacă trebuie să facă un împrumut la bancă sau să-ți agonisească o viață întreagă leu cu leu, dar conform Eurostar 95,6% dintre români dețin propria lor locuință.

Îmi tot auzeam telefonul vibrând, dar nici în ruptul capului, nu-mi aminteam unde l-am pus. După niște săpături și acrobații în încercarea să evit niște mașinuțe, așezate strategic de niște mânuțe dibace, îl găsesc în cele din urmă.

Aș putea să mă declar o bună cumpărătoare. Pe-aici, prin zonă, mi se spune „Angebot” (reducere, în germană). Nu-mi scapă vreunul! Eu cumpăr ieftin! De unde? De la cei care vând ieftin, nu?

– Dragul meu, m-am gândit…Oh, nu! Cele mai groaznice cuvinte pe care le pot auzi într-o dimineață atât de frumoasă! Draga mea, nu vreau să știu la ce te-ai gândit, că asta sună a bani mulți cheltuiți!

Mami, eu vreau să îmi sparg pușculița și să îmi iau ceva frumos.
– Strângi de mult timp acei bani. Te-ai gândit ce vrei să îți iei?
– Nu, dar găsesc eu. Dacă îi țin acolo, nu mă ajuta cu nimic.

Parcă ieri erau la școală, învățau tabla înmulțirii și împărțirii. Parcă ieri se fâstâceau în prezența fetelor și nu mai acceptau să fie pupați în public. Parcă ieri îmi bubuia sufletul așteptând rezultatele de la bacalaureat.Cum a trecut așa de repede timpul? Când s-au transformat băieții mei în bărbați?

Azi, seria de articole „Cum e sa fii…”, are un invitat nou. Știu că până acum am povestit despre meserii, cariere și oameni care au reușit în domeniile lor de activitate, oferindu-vă inspirație și idei.

Aşa cum v-am povestit deja aici, sunt pe punctul de a mă aşeza la casa mea. M-am săturat să stau la bloc şi să îngrijesc grădina şi animalele pe FarmVille, visând la ziua în care realitatea va lua locul lumii virtuale.

Voi porni de la un exemplu de care ne-am lovit cu totii, caci nu cred sa existe persoane de pe internetul asta care sa nu-si fi comandat electronice ori electrocasnice de pe net. Dupa cum deja stiti, la disponibilitate majoritatea magazinelor folosesc 3 denumiri: In stoc, In stoc furnizor, indisponibil.

De fiecare dată când un membru al echipei vindem-ieftin.ro se prezintă la furnizor, pentru a negocia prețurile pentru un nou client, e zarvă mare în depozit.

A fost odată ca niciodată, că dacă n-ar fi nu s-ar povesti. Au fost odată trei purceluși care s-au cam săturat să locuiască cu părinții, așa că au plecat în lume să-și facă un rost în viață.

Visurile, atunci când sunt alimentate cu speranță și gândire pozitivă, devin realitate! Totusi, așa cum spunea Colin Powell,

A dream doesn’t become reality through magic; it takes sweat, determination and hard work.

Îmi vine să mă dau cu capul de pereți, doar că am o problemă! NU am pereți! N-am nici uși, nici ferestre, nici acoperiș. Am o casă pe hârtie.

„Mi-am făcut proiect de casă!”, spui cu mare bucurie.
Acum, tot ce mai contează e calitate să fie:
Că vorbim de manoperă sau materiale construcții,
Îți dorești perfecțiunea execuției.

Cu-cu-ri-guuuuu!!!!
Tresar. Ochii mă dor de la albul luminos al colii virtuale goale, ce așteaptă un roi de semne negre, să-i ocupe spațiul, materializând gânduri în scris, așternându-le prizoniere în rânduri ordonate, ca în vitrina unei grădini zoologice ultramoderne, ce dă vizitatorilor impresia unui false libertăți.

Și iată că, în sfârșit, visul nostru era pe cale de se îndeplini. Proiectul nostru de casă avea toate aprobările necesare, iar constructorul pe care îl angajasem ne spusese că este una dintre cele mai frumoase case pe care o ridicase.

Care-s cele două cuvinte magice care fac ca oamenii să se învârtă într-un picior sau să ţopăie de fericire? Exact: vindem ieftin! Ce, te gândeai la altele?

Îl găsise stând cu ochii fixaţi spre gardul de lângă cârciumă.– Ce faci Nea Marine?
– Ete, contemplu!

 Nu-i ușor să construiești o casă de la zero.  De fapt, nimic nu-i ușor, dar o lucrare de asemenea anvergură necesită mult mai mult efort, atât fizic, intelectual, cât și financiar.

În viaţă există anumite momente în care simţi nevoia să faci o schimbare, astfel că împreună cu familia mea, am decis că ar fi momentul potrivit să ne mutăm de la apartament la casă.

  Intr-un articol destul de recent va povesteam pasii pe care i-am facut pentru a putea construi cea de-a doua casa, de la tot ce inseamna obtinerea avizelor de construire la realizarea proiectului, azi as vrea sa va dau cateva detalii legate de materialele de constructie.

 Întotdeauna am crezut că un plan inteligent de rambursare a unui împrumut bancar te poate ajuta să faci economii importante. Asta în timp ce, de vreo doi ani m-am tot gândit ce anume să aleg dintre un credit ipotecar și programul Prima Casă.

Casa nu este doar spațiul care te adăpostește, locul în care te întorci după o zi obositoare pentru a te lăsa cuprins de un somn profund și odihnitor, casa este cuibușorul momentelor unice alături de cei dragi,

După articolul în care vă povesteam despre viitoarea mea căsuță de vacanță am avut parte de diverse reacții din partea cititorilor blogului meu.

Toți ne dorim ca visele noastre să se îndeplinească și este un sentiment frumos atunci când se îndeplinesc.

Să-ți povestesc ceva, dacă ai urmărit clipul de mai sus. Știi că m-am apucat de construit o casă. Nu, nu una fictivă, una pe bune. Da, sunt blogger și câteodată imaginația o mai ia razna, da de data asta e cât se poate de real.

E firesc să ne dorim o casă, un cuibușor numai al nostru, acel loc mult visat pe care să îl putem numi acasă!

Cum m-am hotarat sa imi repar casa batraneasca de la tara, am cautat prima data o echipa de meseriasi, pentru a evalua starea imobilului, ce modificari se pot face si nu in ultimul rand pentru a vedea materialele necesare reparatiei.

Fiecare am fost întrebați cândva ceva de genul dacă ai putea locui oriunde, unde ai sta? Ei bine, nu știu de voi dar în cazul meu răspunsul varia constant.

În familie, se discuta de mult de construcția unei case. Primul incovenient au fost finanțele, care de multe ori pot fi o problemă, dar acum au rezolvat problema banilor.

Când ne gândim să construim o casă în mintea noastră totul este simplu, însă demersurile și toate căutările sunt o continuă nebuloasă.

Visam casa aia în care lumina se strecura jucăuș printre perdele. Casa aceea în care aroma de cafea fină se împletea cu mirosul de liliac trezit de roua dimineții. Casa aceea, în care te trezești și iesi pe verandă ca să saluți natura.

Doar ce obținusem proiectul de construcție, luasem avizele, autorizațiile, mai pe scurt toate actele și credeam că partea grea luase sfârșit.

Cu toții ne dorim să avem propria noastră casă. Să putem spune într-o zi că am reușit, că toată munca noastră culminează cu propria noastră oază de liniște.

– Maria, draga mea, adu-mi un pix, te rog!

– De ce? Vine repede întrebarea copilului de 3 ani si 9 luni.

– Pentru că a început extragerea Loto şi trebuie să bifez numerele.

Daca la renovarea casei vechi, am apelat la meseriasi inchiriati cu ziua si ‘formati‘ in meserie pe santier in tari straine, daca tot am bani acum de casa noua, zic sa fiu mai cu bagare de seama.

Toata viata mi-am dorit sa am casa mea. Mi-am imaginat de zeci de ori cum as vrea sa arate, atat in interior cat si in exterior, si mi-am dorit de asemenea sa o construiesc de la zero, eventual sa si particip, sa pun o plinta ceva, macar atat.

   In clipa in care eu si sotul meu ne-am hotarat sa ne ridicam casa noastra, nu ne asteptam sa fie dificil. De fapt in imaginatia noastra totul era roz si totul se cladea imediat. Insa problemele au aparut cand am inceput sa umblam prin magazinele de constructie.

Despre peripețiile cu casa dărăpănată a bunică-mii am mai povestit. Acum, proiectul a fost dus la bun sfârșit și casa a fost demolată, dar partea cea mai grea abia acum urma: construirea unei noi căsuțe.

Visez la casa mea încă din copilărie. Totul a început cu schițele pentru o casă mică din copac și au culminat cu schițele și asezarea camerelor pentru casa mea de atunci”când voi fi mare”.

Și cu cimentul și cu balastrul și cărămizile și fierul beton și lemnul și aia și cealaltă…pfff. Și ăsta-mi cere o avere…

Visez la casa mea încă din copilărie. Totul a început cu schițele pentru o casă mică din copac și au culminat cu schițele și asezarea camerelor pentru casa mea de atunci”când voi fi mare”.

Astăzi însă a venit momentul să realizez alte lucruri mărețe, ca să am visuri îndrăznețe, vorba citatului de mai sus.

Cum în ultimii ani nu am câștigat la loto, soluția finală să mă văd așezat la casa mea a fost să mă adresez unei bănci pentru obținerea unui credit consistent, care să mă ajute la construirea căsuței.

Astăzi însă a venit momentul să realizez alte lucruri mărețe, ca să am visuri îndrăznețe, vorba citatului de mai sus.

Dacă ești un tânăr din România și ai avut ”șansa” de a sta la internat în timpul liceului, la cămin, pe când erai student, printre borcane de zacuscă și conserve, sau în chirie, sigur a existat măcar un moment în care să te fi gândit serios la …